Trauma post-concediu

Nici nu m-am intors bine in Bucuresti si starea de non-vacanta m-a regasit, m-a acaparat, a dat cu mine de pamant. Serile sunt la fel de scurte si de-abia daca imi ajunge timpul pentru ce trebuie sa fac, nu mai vorbesc de ce nu trebuie sa fac dar mi-ar placea tare mult... Gen hobby-urile si rasfaturile mele, de la un SPA in cada la a scrie ceva mai mult decat un raport pe blog cu ce am mai facut lately. Una din propunerile pe care le vehiculam de ceva vreme este sa ne retragem la tara, sa ne facem o ferma (gen FarmVille:)) la una din casele alor nostri si sa traim acolo ca in basme. Dar imi place viata asta de oras in fierbere, care are puterea sa lupte dar sa se si bucure. Totusi, ma cheama muntele la el, asa de rau ca simt in radacina firului de par cum vibreaza pamantul de izvoare repezi. Bag fructe in mine in disperare, ca un om caruia i s-a zis ca daca nu mananca fructe, explodeaza o bomba la metrou la Unirii. Imi tot repeta mama ca fructele dau energie si sunt sanatate curata si mamanc de doua ori pe zi numai sa nu mai ajung ca inainte de concediu, zombie on the inside, ceva aiurea si neinteresant on the outside. Viata la oras e grea si te consuma :)