Mi-e dor de tara mea

Nu, nu vreau sa vorbesc de Basescu si de o tara lasata in urma omenirii... Vreau sa vorbesc de tara mea, adica acolo unde merg eu la tara de cand sunt mica. Satul lui tata, apoi al alor mei, de-abia mai tarziu al meu... Satul in care m-as fi nascut cu bucurie daca nu m-as fi nascut in Militari.

Stejaru e un fel de taram de vis, cu paduri nesfarsite, care se incolacesc una pe langa alta, izgonite de un rau albastru-verzui, deloc adanc si cald, cu pesti mici si pietre frumoase. Incununat de plaja, cu nisip fin cum nu a cunoscut niciodata Mediterana, candva mai auriu decat Closca cu puii de aur, Stejaru e locul infiintarii mele spirituale. Locul primei iubiri, locul primului sarut, locul in care am plans, am batut din picioare, am dat cu sapa, m-am batut cu apa, pepeni si rosii... Am masurat satul de mii de ori cu roata de la bicicleta si am avut casa intr-un dud despicat dar care m-a primit cu bratele deschise.

Acolo, pentru mine, n-a existat nicicand decat traire adevarata, incinsa bine la 40 de grade si racita cu pepene rece:) Acolo e locul in care m-as duce cu 300 de km la ora daca intr-o zi nu o sa mai suport ipocrizia si ingamfarea Bucurestiului, strazile murdare si specialistii de marketing, glossy, glamour, premium si targetat, agendutele sexy si ifosele culturale.

Mor de dorul verilor la Stejaru si mor ca a trebuit sa dorm la pranz de atatea ori si sa ratez ore de stat in soare, ore pe care acum le plang cu lacrimi care nu vor fi niciodata intelese...

Sunt oameni care inteleg exact ce simt si care nu stiu daca citesc aceste randuri.. Daca le-ar citi ar zambi si ar crede la fel ca mine, ca Stejaru este un sat despre care poti povesti prea putin si care ramane in suflet pentru totdeauna...

Satul nu mai e acelasi ca in copilaria mea dar Stejaru nu se va schimba niciodata :)

Trauma post-concediu

Nici nu m-am intors bine in Bucuresti si starea de non-vacanta m-a regasit, m-a acaparat, a dat cu mine de pamant. Serile sunt la fel de scurte si de-abia daca imi ajunge timpul pentru ce trebuie sa fac, nu mai vorbesc de ce nu trebuie sa fac dar mi-ar placea tare mult... Gen hobby-urile si rasfaturile mele, de la un SPA in cada la a scrie ceva mai mult decat un raport pe blog cu ce am mai facut lately. Una din propunerile pe care le vehiculam de ceva vreme este sa ne retragem la tara, sa ne facem o ferma (gen FarmVille:)) la una din casele alor nostri si sa traim acolo ca in basme. Dar imi place viata asta de oras in fierbere, care are puterea sa lupte dar sa se si bucure. Totusi, ma cheama muntele la el, asa de rau ca simt in radacina firului de par cum vibreaza pamantul de izvoare repezi. Bag fructe in mine in disperare, ca un om caruia i s-a zis ca daca nu mananca fructe, explodeaza o bomba la metrou la Unirii. Imi tot repeta mama ca fructele dau energie si sunt sanatate curata si mamanc de doua ori pe zi numai sa nu mai ajung ca inainte de concediu, zombie on the inside, ceva aiurea si neinteresant on the outside. Viata la oras e grea si te consuma :)

Preluat leapsa Sharing is carrying, de la Lensthrumylife

1. tur prin Europa - noapte si marea nevazuta alaturi, cautat de cazare la 3 dimineata, cafele, muzica. castigator la categoria aventura
2. drum spre Finlanda - castigator la categoria nr de avioane schimbate in 5 zile si la distrus prejudecati despre tari
3. drum spre Paris - primavara, dragoste, emotie. Primul drum cu avionul cu iubitul meu. Castigator la categoria "boem".
4. Delta Dunarii - chitara, lacrimi, dragoste. Castigator la categoria trairi.
5. Drum spre Salzburg - castigator la categoria furtuna si nu "se vede nimeni nicaieri"
6. Drum la Stejaru - castigator la categoria "canicula e de la 45 de grade in sus", albine si sete
7. Valea Plopului - castigator la categoria "nu se mai opreste ploaia", ne alearga copiii, numar de poante pe minut, forta fizica si morala.

Predau catre Mihaela Petrescu si catre Miruna

Cum am descoperit Barcelona

Am descoperit Barcelona plimbandu-ne pe strazi, plimbandu-ne prin cartiere, mancand la "cerveserii":) Nimic deosebit, fara puncte de atractie, fara carduri si harti de turist, fara sa iti propui sa ajungi nicaieri. Acolo e Barcelona, unde reusesti sa iti iei exact ceea ce vrei din orasul asta, fara sa ti se spuna ce trebuie sa faci, ce trebuie sa vezi, ce trebuie sa iti placa. Avand in vedere ca in ultimele zile de concediu, cele care mi-au priit, am stat numai prin bodegi si pe strazi fara nume rezonante, nu am ce sa va povestesc :)
Am ras, m-am relaxat complet, am vorbit o gramada. Me & boyfriend ne-am petrecut ziua de nastere (comuna) si ziua aniversarii a 8 ani de "love, love, love" (aceeasi cu ziua de nastere) pe plaja. Am stat noaptea pe plaja, am cantat "tu", am cantat iris si vama veche. Ne aminteam numai refrenul din fiecare piesa dar nu mai conta nimic decat ca e bine si simplu. Daca va intrebati ce fac sandalele, sunt bine si au rezistat de minune la apa de mare, vant si nisip, asa carpite cum au fost.

Barcelona - mai prietenoasa in a cincea zi

Nu pot sa adorm. Si acum e grav. E 4 fara ceva si nu pot sa adorm. Maine o sa ma rupa in doua aglomeratia si soarele.
Sa rezum ziua de azi, mai precis de ieri. Dupa micul dejun am vizitat Camp Nou, stadionul FC Barcelona. Ne-am minunat, ne-am distrat rau, am facut poza cu Messi (he he;)) si am cumparat chestii pentru acasa. Aglomeratia era rezonabila, ne-a dat loc de intors si sa ne simtim bine. Dupa o pauza de aer conditionat la hotel (avand norocul sa fie pozitionat chiar langa Camp Nou) ne-am aventurat pe stradutele minuscule din Barcelona. Am mancat super bine, ne-am imbatat cu sangria, ne-am plimbat, am vazut animalute pe nu-stiu-ce rambla. Cand am dat de turisti multi iar pe stradute mi s-a facut rau instant si a trebuit sa ne intoarcem la hotel. Dupa o cura cu aer conditionat mi-am revenit. Intre timp s-a lasat seara si am iesit pe langa hotel unde am mai baut ceva sangria :)
A doua zi reusita. Am inceput sa ma simt bine. :)

Azi, frumos in Barcelona

Azi am fost in Satul Spaniol, o cetate cu cladiri specifice mai multor zone din Spania. Piatra multa, alei, putina lume. Am stat vreo trei ore dupa ce am facut un tur complet, am facut poze si ne-am prostit pe acolo. M-as duce in Satul Spaniol in fiecare zi.
Credeam insa ca o sa fie mesteri cu obiecte de artizanat. Dezamagire. Multe erau de artizanat dar erau urate si super multe produse de serie:(
Nu mi-am luat nimic, asa cum speram, dar a fost foarte frumos!
Asta seara incercam sa ne plimbam prin diversele Ramble.
Maine trebuie sa vizitam Camp Nou si cred ca o sa mergem sa vedem pestuci la acvarium:)
Azi a fost groaznic de cald.

A treia zi in Barcelona. Caldura mare, mon cher!

Sa va spun pe scurt traseul de azi: dimineata, ora 9.00 - mic dejun. Extraordinar.
Hotelul are serviciile impecabile. Va recomand cu caldura Hotel Madanis. 4 stele, in afara zonei turistice.
Ora 10.00 - cafea langa hotel
Ora 11.00 - 12.00 - asteptam un mail la hotel
Ora 13.00 - ajungem in Parc Guell. frumos dar plin de hoarde nesimtite. Mi-au luat pofta. Om langa om langa om. Parcul mi s-a parut destul de neingrijit. Am dat 10 euro (mai exact 42 de lei, uf) ca sa vedem in Muzeul lui Gaudi 3 scaune, o toaleta si doua tablouri mari. Dragut dar nu merita.
Mergem iar pe jos de lesinam, luam metrou, mancam la ora 4 in port numai fructe de mare gatite traditional. Nu credeam ca o sa mananc chestii puse cu tot cu ochii in farfurie. Am aflat ca nu imi plac scoicile.
Ora 19.00 - in port se danseaza. e frumos. Cand au venit sa stranga bani de la privitori l-am luat pe "partener" de mana si am intins-o. Am alergie la dat bani. In orasul asta in afara de umblatul pe strazi nimic nu e gratis. M-au rupt cu intrarile si cu telefericele si cu si cu si cu.
Ora 20.00. Dupa ce am mers iar pe jos o gramada constatam ca la ora 20.00 se inchide Satul Spaniol. Scria acolo si de bilete de noapte dupa ora 20.00 dar era pacaleala. Era inchis si punct. Mergi iar o gramada pe jos.
Am ajuns la 22.00 in jurul hotelului dupa alte peripetii. Am mancat. Nu ma simt chiar bine pentru ca era cu o crema care continea usturoi:( mrrr
Maine - inca nu stiu programul.

Ok, s-ar putea sa va supar un pic cu Barcelona. Nu simt ca e genial. Insa mi-am dat seama si de ce. Mult prea multi turisti. Este imposibil sa stai linistit intr-un loc si sa nu auzi in urechi urlete in chineza, in spaniola sau in franceza. Eu credeam ca romanii behaie aiurea dar se pare ca suntem o natie chiar mai linistita decat altele.
Mergem cu metroul peste tot ca sa ajungem mai repede si sa nu stam la soare ca vedem negru in fata ochilor. Pe de alta parte, la metrou, atat tunelele care leaga liniile de metrou cat si peronul nu este prevazut cu niciun fel de ventilatie ceea ce transforma metroul intr-o provocare. Apoi, o data iesit la suprafata orasul te ia pe sus. Zgomotul de motociclete, scutere si camioane mi-a atrofiat 3 sferturi de creier. Apoi, caldura:) Apoi, mii de oameni de care trebuie sa te feresti. Oameni care iti vand sosete. Te pierzi pe o straduta. Of, afli ca si asta e turistica. Un indian iti zice "hola" (ciudat stiu) si te-ar trage de guler sa mananci ceva la ei.
In sfarsit, ajungi sa bei ceva intr-o cafenea calma. Trebuie sa astepti un chelner 15 minute (in conditiile in care ajungi acolo stors) sau cel mai bine te duci dupa ei daca mori de sete. Ceri limonada (cu gandul la una in care se plimba ca la balet niste samburi) ca doar la astia cresc lamaile in parcuri. Si, soc! El te intreaba: "Fanta"? Oamenii astia prin limonada inteleg Fanta sau orice altceva la doza sau la sticla. Nasol. Apoi, incepi sa fumezi. Evident ca trebuie sa le ceri tu scrumiera. Ei nu ti-o aduc. Tu scrumezi pe jos. La inceput ai remuscari dup-aia te obisnuiesti. In fine, bautura, nota de plata si restul vin intotdeauna repede. In schimb, nicaieri nu te saluta calduros si nu iti spun la revedere. Nu au rabdare cu tine sa iti spuna ce e traditional, bun, din ce e facut samd. Sau probabil ca vorbesc dar cu tot cu din astia de-ai lor. Singura chestie pe care o stie oricine in orasul asta in engleza este datul din cap la stanga sau la dreapta. Gesticulam la greu.
Apoi, o problema majora. Un oras atat de turistic nu este prevazut cu toalete publice iar uneori mergi destul de mult sa ajungi la un bar. In plus, trebuie musai sa mai bagi inca un suc in tine (ceea ce declanseaza lantul) ca sa poti merge la toaleta. Credeti-ma. Cand mergi pe jos 14 ore pe zi poate fi o problema.
Oricum ar fi serviciile in aceaste bodegi despre care vorbesc mancarea este fantastica in special fructele de mare despre care nu credeam ca o sa ma prinda asa rau.
Nu este conceptul ideal de concediu pentru mine (doar daca nu e Paris:D) dar mai sunt multe zile in care o sa descopar Barcelona.
A, am fost si la Sagrada Familia ieri. Cu riscul de a arunca in mine cu ce aveti pe la indemana, nu m-a fascinat asa cum se intampla cu toata lumea. Va rog sa ma credeti ca de vina e caldura si aglomeratia excesiva.:)

p.s cand am ajuns ieri pe plaja cerul era incredibil. mostra in poza.

A doua zi

De-abia astept sa cobor la micul dejun sa pap bunatati. E foarte bun micul dejun aici la hotel. Tot pe plan culinar, ieri am mancat intr-un cartier pe langa plaja cei mai buni calamari ever.
Desi avem o capacitate incredibila de a fugi de valul de turisti aseara ne-am plimbat pe jos (plimbarea de seara) si am ajuns la Fantanile Magice, ale cu lumini si muzica and stuff. Rewarding! Evident ca nu am avut aparatul la noi ca am zis ca iesim asa prin fata hotelului la o tigara de seara. In final am mers o ora si ceva si am ajuns la locul de care va spuneam. He he, parca asa mai intru in atmosfera.
Ieri am mers de doua ori cu telefericul, telecabina si ce "tele mai au pe aici oamenii astia. MOnt Juic si castelul si ce se mai lauda ei pe acolo nu m-au dat pe spate. Si mi-e ciuda. Nu stiu ce am ca nu ma pot integra asa bine, nu ma ia valu' si nu ma da nimic pe spate. UFF:( Dar mai am f multe zile de petrecut aici, ii mai dau o sansa:)

Iete Barcelona!

Am ajuns undeva in Barcelona ne-turistica. E liniste in jur, e curat, oameni draguti care pierd vremea sambata prin bodegi si crasme. Hotelul e super, pretul mai mult decat onest, net wireless inclus in pretul camerei si care mai si merge:)

Am vazut rapid asa doua case de-a lu' nenea Gaudi (exteriorul) si am mancat prin spate pe o straduta (tot ne-turistica. Deocamdata nu stiu exact pe unde am fost dar am trecut pe langa La Pedrera.

Practic azi am facut scouting pe mijloace de transport, feelu' din oras, atmosfera. Ne place cu metroul si cred ca o sa fie mijlocul nostru preferat de transport, la fel ca la Paris. Ajungi super civilizat si rapid in orice punct al orasului doresti. In plus, in metrou e aer conditionat, iata o bila alba. Cu metroul e ceva ciudat insa. Cand am schimbat metroul a trebuit sa mergem pe la suprafata si ne-au ghidat ca pe zombi pana la urmatoarea linie de metrou, am trecut pe mai multe strazi, intersectii etc. Bizar. Ma si miram de ce nu poarta spanioloaicele (pieton) tocuri. Asa se explica.
E foarte cald aici. Noroc ca au mai fost adieri din cand in cand. Am fost pe la un magazin de fructe si ne-am cumparat struguri si masline si am mancat ca dementii in camera de hotel. he he
am adunat de la receptie toate flyerele din lume si asta seara sau maine dimineata decidem ce facem maine. Probabil mergem la mare plus inca ceva.
O constatare. Spanioli sunt de-o relaxare sora buna cu lenea. Parerea mea. Ma amuza spaniola, imi vine sa rad cand ai aud. Chelnerul de azi avea o voce f deosebita si faptul ca vorbea si spaniola pe deasupra il facea sa sune ca Donald Ratoiul:))
Sunt agitati. Pana acum decat tipul de la receptie stia engleza. In rest, gesticulat la greu. Maine o dau pe franceza, macar sa balmajim in 10 limbi, vedem ce iese..
Acum ma culc.

La Gaudi erau cozi imense. Nu stiu sigur daca o sa apucam sa vedem ceva si in interior.

Cu bagajele facute

Cu bagajele facute, asezate cuminti la capul patului, incarcate de speranta ca le asteapta o noua aventura, va salut si va spun cu respect ca in mai putin de 4 ore trebuie sa ma trezesc si sa alerg spre aeroport. Gata, plec la Barcelona. Ce criza, ce august, ce melancolii, am in fata bucurie, zari si mari albastre, un partener strasnic de calatorie!

Simt in primul rand curiozitate. Nu stiu mai nimic despre Spania, despre Barcelona si spanioli. Inainte cand ma gandeam la Spania ma gandeam la o combinatie exotica intre mauri si stralucitorul spirit european pe care il ador. Acum, din pacate, ma gandesc mai mult la clima bizonica si la ce-or fi facut oamenii astia de-au atras acolo atata amar de romani. Dar voi afla curand:)

Sper sa fiu cool ca toti bloggerii care scriu din vacanta dar ma indoiesc ca va fi asa:) O sa alerg ca o nebuna de dimineata pana seara si mai mult ca sigur ca o sa ma usture si talpile sandalelor si nu o sa vreau decat sa ma intind.

O, da! Si partenerul meu strasnic inca lucreaza acum in sufragerie la nu stiu ce documente super importante mi mi mi, acceptandu-si soarta de furnizor de rochite si margelute :))) Dar eu il recompensez maine cu o cafea in aeroport si multa voie buna!

O sa credeti ca sunt dementa (poate si sunt dar normalitatea e relativa) pentru ca deja mi-e dor de birou, de colegii mei frumosi si de familia mea superba. Dar cum calatoriile nu prea ies in 20 o sa ma rezum la aratat poze si distribuit magneti de frigider.

Va sarut, va iubesc, ma grabesc

P.S. Voi prelua leapsa superba de la scumpa mea lensthrumylife de indata ce ma intorc de la Barcelona

Un suc, o prajitura, o piesa de teatru

Acum doi ani m-am intalnit cu un prieten, am mancat o prajitura, am baut un suc si a ramas sa ne mai vedem in vreo cateva saptamani. Ii povesteam cu mult aplomb si entuziasm de proiectul CPS "Nu te prinde sa fii rau". Gesticulam, vorbeam, ne contraziceam, imi dadea sfaturi si indicatii. Au trecut doi ani. Dupa doi ani, mi-a raspuns la un sms trimis de mine ieri. Formal, dar a raspuns. Nici nu stiu de ce a raspuns, nici macar nu stiu de ce nu a vrut sa ma mai vada doi ani.

In fine, timpul si viata.. Te faci mare ... si ... off.. Mereu am fost fascinata de timp. Cand eram mica vroiam sa ma fac arheolog ca sa dezgrop povesti superbe demult uitate. Cu fapte de vitejie, cu cavaleri care si-ar fi dat viata oricand pentru onoare si cuvant. Cu domnite care ar fi fugit pe vai si dealuri tinandu-se de rochii si alergand despletite pentru un ideal. Cu batrani monosilabici si furiosi ca nu pot impartasi mai mult din secretele pe care le detin... Acum timpul seamana mai putin cu o poveste si mai mult cu o combinatie intre teama, infrigurare si speranta.

Concluzia la sfarsitul intalnirii de acum doi ani a fost ca ne re-vedem si ca piesa de teatru va avea o continuare. Pana acum nu s-a intamplat nici una nici alta...

Se apropie o anumita perioada din august plina de cutremure sufletetesti.. Prietenii stiu de ce :)

dar voi stiati ce e enamelu'?

Din seria, mintim poporu cu televizoru, publicitatea e o minciuna frumoasa sau pentru fraierii care nu cauta in dictionar cand nu inteleg un cuvant, va recomand articolul despre enamel din IQads

sandale carpite si stare de spirit schioapa

iubesc sandalele si ele s-au rupt :(. le-am reparat si sunt carpite. o noua sanda s-a grefat pe sandalele mele. nu stiu daca viata mai poate fi la fel pentru vreunul dintre noi.

nu ma simt bine. ma simt sleita, ma simt trista si sictirita. ma dor picioarele, stomacul, capul.

detest twitter. oamenii spun numai tampenii fara sens pe twitter, inclusiv eu, dar eu renunt la twitter. pe twitter nu sunt nici remarci inteligente, nu afli nici barfe, nici nu nimic.

ma enerveaza rau bucurestenii. sunt niste oameni de tot rahatul. cand auzeam chestia asta credeam ca vine dintr-un complex de provincial. dar chiar sunt altfel, bucurestenii... sunt de rahat. sunt grabiti, murdari, aroganti, nesimtiti. nu cred ca imi citesc mie blogul oameni care s-ar simti jigniti de generalizare insa, "da, desigur, nu suntem toti asa."

in bucurestiul asta nimic nu te indeamna la bine, la prietenie, la visare. in bucuresti devine o lupta sa traiesti frumos, sa ramai senin, zambitor, politicos. in bucuresti e important cine are gura mai mare si mai multe fite. fite de intelectual care descopera "arta alternativa", fite de manelist, fite de bambuist si fratellist.
sa vorbesti normal si sa porti tricouri fara mesaje si fara imprimeuri e demodat.

putem macar sa coloram bucurestiul cu zambetele, bunavointa si simplitatea noastra. sa fim asa simpli, cum eram noi cu totii candva.... acum nici copiii de 7 ani nu mai sunt simpli. daca nu sunt complexi si interesanti nici ei nu se mai suporta.

ceva pozitiv din asta ar fi ca "if you can make it here you can make it anywhere" :)