Ieri am avut o zi perfecta. O zi cu ale sufletului si ale trupului. Am mers la biserica si apoi am stat la umbra in parc. Am mers la piata si m-am delectat cu mirosul de legume proaspete, care-mi aduce in tot corpul senzatia de fericire extrema pe care o experimentam in fiecare vara, timp de 3 luni, an de an. Am gatit "din dragoste" si m-am bucurat de complimente. Seara am baut un suc la LaserMaxx si apoi m-am dus sa vad Ice Age. Am ras.
Azi dimineata, ora 8.00, parcul Kiseleff. Racoare, adieri, miros de iarba proaspat taiata. Imi simteam creierii plin de vacante si vedeam Dunarea cum se intinde in fata ochilor mei, adanca, inexplicabila. Apoi ma gandeam la apa azur din Cannes, singura apa de mare in care am avut curajul sa intru pana la gat :)
Am iesit de la metrou. Viata e frumoasa si sunt crampeie de zi cand o vad si mai frumoasa. Speranta nu e o vorba, e o realitatea a fiecarei zile, e o sansa. Am ajuns la birou. Pe mail nicio veste proasta. Ziua e inca frumoasa. Cafea mi-a iesit ok. Ce bine ca azi nu mai omor pe nimeni cu cafeaua mea. Intru pe site-ul lui Alex. Robert, colegul lui de camera a murit. :( Viata e o roata, e un rau repede, te rostogoleste, te spala, te rupe in bucati mici.
Odihneasca-se in pace!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu