Ziua ma revolt, gesticulez, vorbesc urat, seara ma linistesc. Cand am ajuns in cuib si se apropie ora de culcare, se asterne linistea peste materia cenusie... Imi dau seama ca tot ce ma enerveaza in timpul zilei devine derizoriu in pacea caminului meu. Ca de fapt suntem toti la fel, ne zbatem pentru o felie de paine. Unii o vor pe toata si te certi mai aprig cu ei dar in definitiv o felie (ca pentru atat e construit stomacul) si o imbratisare sunt de ajuns. Important este sa-ti ramana mintea intreaga si sa nu faci gesturi pe care sa le regreti mai tarziu... Apoi sunt si toatea lumanarile pe care trebuie sa le aprinzi pentru toti pe care ii injuri...
Daca as tine minte pana a doua zi la pranz tot ce spun acum ar fi superb. Poate de-asta mi se intampla tot ce mi se intampla. Asa pana ma-nvat minte cum ar veni si "I become a better me".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
i like this :)and it's true
RăspundețiȘtergere