Nu m-am intors demult din Franta si imi este din nou dor de savoarea ei. Vin, arhitectura, delicatese, poezie, cantec, iubire, poduri, azur, acordeon, eu - fericita. In Franta nu te simti vinovat daca bei cafea seara, stii ca vei adormi atunci cand vrei, iar dimineata, orasul te trezeste la viata... Franta este tara in care as fi putut trai fericita o viata intreaga. La fel si el, band cafele, enorm de multe cafele, citind ziare si purtand fular. Am putea avea acolo tabieturile noastre relaxante, de care sa ne tinem mai mult de doua zile, sa ne plimbam pe strazi mai mult de 5 minute fara sa injuram primaria. In Franta, primaria nu ar propune niciodata ca fiecare cuplu care se casatoreste sa planteze un pom de care sa se ingrijeasca toata viata. Pentru ca Franta nu e stupida iar administratia planteaza singura pomi de care se ingrijeste tot singura, platita fiind, ca si la noi, domnule Oprescu, tot din banii cetatenilor.
Indrept un gand negativ catre toti membrii aparatelor adminstrative si celor care guverneaza Romania. Din cauza lor, de cate ori ma bucur de pamanturile strainilor, ma gandesc de cata bataie de joc ne bucuram noi romanii din partea statului. Credeti oare ca va fi vreunul dintre noi care sa nu dea socoteala pana la urma? Si nu dramatizez deloc chiar daca am plecat de o la idee usurica, precum cafeaua si ziarul. Pana la urma, tot din cauza celor care ne guverneaza, oamenii mor in spitale si pe langa, suntem umiliti, jigniti si imbolnaviti de o tara condusa de hoti. Nu plec din Romania pentru ca mi-e mila de ea si o iubesc si ma consider demna de tara stramosilor mei. Nu vreau sa ramana in ea numai hotii si javrele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu