Din dragoste pentru ghinde

Imi este drag de lesin de amintirile care au ramas acasa la ai mei. Sunt obiecte colorate, jucause, ieftine, mici si gingase. Noi, acasa, asa numeam obiectele astea fara valoare dar de care te legi sufleteste, “amintiri”... O papusica de portelan intr-o cutiuta de panza visinie, o ascutitoare in forma de copilas cu un cap mare si blond, un echer mazgalit, o cutiuta in forma de carte, o lumanare, un fir de iarba, un penar, o margica. Astea sunt culorile si formele in care imi pot retrai oricand copilaria si adolescenta. Ele sunt acolo, intr-un sertar deschis doar in momentele de profunda taina, cand sufletul este apasat si se cauta in trecut. Deschid sertarul si un miros de plastic si lemn imi cuprinde mintea intr-un mod placut, ducandu-ma inapoi in timp, cand culorile pastelate ale bucuriei imi tineau pulsul intr-un ritm normal si noptile fara cosmaruri. Simt gustul cand binele era fara cusur, cand iubirea putea fi fara margini si siguranta era deplina. In vremurile alea am invatat ca oamenii se respecta si se iubesc total: cu privirea, cu mangaierea, cu gandul, cu promisiuni fierbinti, cu vorba... Atunci, in vremurile alea simple, am invatat acasa, ca fericirea nu se intampla decat daca faci bine. Tie si celor din jur. Am dorit (si ce bine ca a fost asa...) sa-mi pastrez o culoare, un miros, o forma, ceva care sa-mi aduca aminte de fiecare moment fericit. Ca si cum toata inocenta de atunci ar fi tinut loc de intelepciune! Parca as fi stiut subconstient ca intr-o zi o sa am nevoie de un depozit sufletesc care sa miroasa a suvenir de munte si a plante asezate in plicuri datate. M-as lipsi cu bucurie de multe dintre supranumitele binefaceri ale lumii moderne dar n-as putea sa traiesc, fara plantutele mele moarte intre hartii, pietricele, margelulute, ghindute, ascutitori colorate...
Multumesc pentru toate astea bunului Dumnezeu ca am putut sa traiesc in vreme de pace, parintilor mei care mi-au transmis cea mai frumoasa dragoste pentru pentru vanatoarea de emotii frumoase si tuturor celorlalti, ca mi-au oferit amintiri tocmai bune de bune de pus la sertar.