Cred ca ma mut

Cred ca ma mut in mai multe feluri. In primul rand cu blogul. Acum ma gasiti si pe www.stefaniamateescu.ro. Domeniul asta a fost primit acum cativa ani de la dragii si iubitii mei colegi de munca. Probabil ei cred ca am ceva de spus, dragut :)
In sfarsit tot ei au si facut ceva cu el, mi-au urcat articolele de pe blog pe cel cu www. Ma debusoleaza atatea domenii :)) dar probabil ca o sa le gasesc un rost bun.

Pastel de primavara

Visez din nou cu ochii deschisi, asa cum nu am mai facut-o demult. Am redescoperit ce frumos este sa planifici fiecare milimetru din ceea ce va urma iar plasmuirea sa se transforme in realitate dupa multe si multe rotiri ale lutului pe discul de lemn, care se invarte si se invarte... Pana acum am fost o norocoasa si s-a materializat tot ce am visat si aproape ca mi-e greu, Dumnezeu sa ma ierte, ca lucrurile ar putea merge altfel. Am avut rabdare si incredere si totul s-a materializat sub ochii mei, cu fiecare farama de praf, si cu fiecare firicel de iarba, incet si cu gratie, asa cum isi fac pasarile cuibul. Uneori a depins numai de mine, uneori a depins de ceilalti, uneori a depins de mine si de ceilalti. Si atunci cand este bun simt, tandrete, solidaritate si curatenie sufleteasca, visele se implinesc.

Bate in mine vant de primavara. Imi impachetez cu fundita de matase noile aventuri inchipuite si astept sa infloreasca toate si sa inverzeasca lumea. Minunile care mi s-au intamplat au asteptat intotdeauna soarele ca sa se petreaca asa ca, in curand, cand soarele o sa lucreze din nou cu norma intreaga, totul in viata mea o sa fie pictat in culori mai vii si mai frumoase.

Viitoarele amintiri

Mi s-a cerut sa scriu si m-am supus. Am renuntat la FarmVille si ar trebui sa am de-acum ceva mai mult timp liber. Am inceput sa lucrez la planurile mele. Imi fac planuri de viitor. Schitez rochii de mireasa, poftesc la haine de copii, visez la mobile care scartaie pe parchet de colo-colo pana ies toate bine-n casa. Simt miros de nou la orizont. Mai important de atat, am intrat intr-un proces de rebranding de la care nu ma intoarce nimic.

Am renuntat la fumat. Am renuntat la FarmVille. De saptamana trecuta am renuntat la vorbitul urat. Se pare ca sta o sa fie o incercare destul de mare. Ma descarc(am) printr-un limbaj viu colorat, picant si intotdeauna aruncat in momentele de naduf maxim. Nu am rezistat nici o saptamana ca ziua de luni mi-a trantit in cap tot felul de oameni. Ei nu au facut nimic deosebit. Au fost ei insisi. Greseala a fost a mea. Nu m-am tinut de plan. Am incercat sa ma abtin. M-am incalzit, am nadusit, am incercat sa dansez, am incercat sa vorbesc in gand, sa ma gandesc la un lan de grau, pana cand aaam explodat si le-am denumit pe fiecare pe rand dupa genul si specia carora apartin. Nu disper si nu declar lupta pierduta. Maine o iau de la capat. Poate unora li se pare usor. Sunt oameni care nu explodeaza niciodata si oameni a caror maxima expresie de furie este "Hai ma, dar las-o incolo de treaba!" Ei bine, eu nu fac parte dintre ei. Dar primul pas este acceptarea si incerc sa ma tratez. Lupta va fi grea, va fi crancena dar va fi o lupta pe care o voi castiga.

Apoi urmeaza sa lucrez la ceva ce mi-a sugerat mama. "Fii mai indulgenta". In luna ianuarie nu mai primim sugestii. Le luam pe rand. Dupa ce imi ies astea doua deschid topic.

Acum ma supara: doamnele certarete, unghiile false, hainutele de telefoane mobile. Ma enerveaza Armani (orice-ar face) si smenarii care vorbesc cu mainile in buzunare oamenilor pe care ii vad atunci pentru prima oara. Ma deranjeaza oamenii care nu stiu sa salute si cei care raspund la numere necunoscute doar la nevoie. Ma enerveaza magazinele din mall care lasa "la raft" haine rupte, descusute sau fara nasturi. Ma deranjeaza soferii de taxi care fumeaza cand au clienti. Ma enerveaza primarul pe care il doare in "" de orasul scufundat in zapada.

Dar dupa ce voi lupta cu o mare parte din proprii mei demoni si voi reusi sa ma schimb pe mine, mare parte din toate aceste valuri care ma rastoarna in fiecare zi vor fi amintiri dintr-un ev intunecat.

Anti-model

Vroiam sa construiesc un discurs elaborat despre motivele pentru care este bine sa nu il mai votam pe Basescu. Nu spun ca ar trebui sa il votam pe Geoana. Daca Piticul Barbacot ar fi candidat, l-as fi votat.

Sa va spun de ce nu o sa mai fac greseala de a vota cu Basescu ori vreun personaj din aceeasi tagma.


Pentru ca fiica lui si doamna ex-consilier Elena Udrea sunt mai apropiate ca imagine si ca intelect de vedete porno decat de personaje din emisfera de conducere a tarii. Domnul Basescu este artizanul acestor figuri. Nu as putea sa mai votez cu cineva care recunoaste ca a numit "pe pile" seful serviciilor secrete. Ne ia de prosti si asta ma enerveaza si mai tare. Nu as mai vota niciodata cu Basescu deoarece este incapabil sa reprezinte tara in relatiile externe, esueaza lamentabil in tot ceea ce inseamna diplomatie. Parerea mea ca daca te Putin de batjocoreste in fata camerelor de luat vederi, in direct, esti 0 pe zona de diplomatie.

As vota din nou cu Geoana si cu orice altcineva i-ar fi fost contracandidat deoarece domnul Basescu, in tara asta careia ii plang de mila, reprezinta un model pentru un mare numar de romani. As detalia un pic acest aspect dar ma tem ca sunt prea multe de spus si nu sunt suficient de treaza. Probabil ca o sa scriu intr-o alta postare despre cat de importante mi se par modelele.

Cel mai important motiv pentru care imi doresc sa nu mai fie ales presedinte este pentru ca nu ii mai suport glumele de golan si rasul ala enervant.

Clinc

Ce de culori, ce de minuni, ce de lume pusa sa sarbatoreasca :)
Marketerii impodobesc si fac promotii, mamicile se gandesc la bucate si cadouri, cersetorii scot timpuriu de la naftalina programul de colinde... Taticii se gandesc la diverse spirtoase pe care sa le aiba in bar in noaptea dintre ani. Pitipoancele se gandesc la ce se gandesc ele mereu, la nimic. Indragostitii viseaza la o iarna plina de omat si la sania pe care vor aluneca impreuna cu dragostea lor, de sus de tot de pe munte pana la chioscul cu vin fiert.

Ne gandim cat de multe putem indura? Ne gandim cat de multe putem ierta? Iubeste cu inima dar foloseste ratiunea pentru deciziile tale. Pentru decizii, niciun anotimp nu e mai bun ca iarna. Daca ai de luat decizii, ia-le, nu mai astepta. Apoi, asteapta doua zile si mai gandeste-te la ce ai hotarat. Daca inca ai dubii, gandeste-te si a doua zi la ce ai de facut. Probabil ca dupa multe corecturi si razgandeli vei stii ca decizia ta e cea mai buna. Poate vei simti un fior rece pe sira spinarii sau poate vei respira usurat. Oricum ar fi, nu te lasa dus de viata uitand sa iei decizii.

Nu ma refer la despartiri sau impartiri, nu ma refer deloc la ceva anume. Ma refer la curatenia sufletului, ma refer la generozitate sufleteasca, ma refer la forta spiritului. Unii dintre noi nu au nici suflet nici spirit. Cea mai buna decizie este sa stai, cat de mult poti, departe de ei.

STRUDEL

Nu prea mai gasesc motivatie sa scriu pe blog. Sunt din ce in ce mai suparata si imi revin din ce in ce mai greu. Mi-e din ce in ce mai scarba. Mi-e scarba de politica si de nr mare de javre ordinare, cu muuult mai mare decat nr oamenilor normali.
Insa, as vrea sa povestesc in doua cuvinte ce mi-a marcat saptamana trecuta. O femeie sta 15 minute in fata vitrinei unei patiserii. La un moment dat, intreaba: "Ce strudel e mai bun?". Asta era maxima ei framantare sufleteasca, pentru care si-a donat o gramaaada de timp holbandu-se la vitrina aia. M-a revoltat, m-a enervat, m-a iritat, m-a umplut de dispret.... si de invidie!!! Doamne, oare cand o sa ma uit derutata la o vitrina, sa am ragazul si suficient spatiu in creier, incat sa graiesc "Ce strudel e mai bun?". Ce conteaza ce strudel e mai bun? Cui ii pasa? De unde sa stie vanzatoarea ce iti place tie??? Pentru Dumnezeu, ia orice strudel si pleaca!!!!!

Hello again

Mi-a fost dor de bloggereala dar omul are momente cand trebuie sa fie cu toata fiinta lui intr-un singur loc: resurse fizice, entuziasm, creativitate. Toate trebuie sa fie canalizate catre un singur scop. Intr-o luna am intarit muschiul inimii cu inca 3 mm. Dupa 3 infarcturi pe ora, 26 de ore de munca non stop, vorbe spuse aiurea, am invatat sa ii apreciez si mai mult pe cei care stiu sa imi fie alaturi. Aici am o mentiune speciala, pentru un prieten special, care o data la cat vrea el, imi aminteste ca exista si ca imi transmite un gand bun. Mi-e mai de folos decat multe, multe lucruri. Intre timp, am stabilit ca anul 2010 va fi gazda unui mare eveniment din viata mea (gen unul dintre marile evenimente ale vietii:P)... Mai multe nu pot povesti acum, nu ma simt pregatita :) E o dantelarie care cere un articol separat, maruntit cu grija:)

In perioada in care nu am scris deloc pe blog am avut multe idei de articole. Acestea, desigur, aveau ca tematica fascinantul comportament uman, interfata cu care fiecare este nevoit sa opereze in sistemul social. In tot acest rastimp, nici nu constientizez cat anume, am luat contact cu extrem de multi oameni. Ma simt indreptatita sa spun ca putem judeca oamenii dupa aparente, dupa fizionomie, infatisare, aspect, salut, vocabular, ticuri verbale, "prima impresie"... Mi-ar placea sa am timp sa povestesc mai mult despre modul in care am perceput oamenii in toata aceasta perioada. As vrea sa spun ca am intalnit oameni dulci ca mierea, educati precum o carte de calitate, blanzi precum o patura calda. Apoi, am intalnit si oameni neplacuti ca o cafea stricata, kitschiosi ca un flamingo de plastic si rai ca niste animale innebunite de foame. Dupa contactul cu cei din a doua categorie, nu am reusit deloc sa-mi pastrez cumpatul si sa fac ce ar fi trebuit, adica sa-i trec cu vederea de indata ce i-am intalnit. Total gresit, am pus suflet, m-am enervat, m-am atacat, m-am socat, asa cum fac de fiecare data, de parca fiecare om neplacut ar fi primul pe care il intalnesc la mine in Planetus Utopicus.

Acum ca consemnat schematic ce s-a intamplat in ultima vreme, voi putea reveni incet-incet la bloguit. Imi pare rau ca nu am apucat sa aprofundez deloc pe blogul meu niciuna din framantarile mele reale, importante... De fiecare data cand am incercat sa fac asta, am avut cate o problema. Cum ar fi, teama de a supara pe cineva care citeste blogul accidental sau vreun om drag mie care nu intelege ceea ce vreau sa spun, exact cum ar trebui...

In fine, e tarziu si bat campii. Urmeaza bai cu multe substante si binecuvantate chimicale parfumate si somn agitat, cu clienti, furnizori si oameni multi care vor lucruri suspecte.