Cred ca ma mut in mai multe feluri. In primul rand cu blogul. Acum ma gasiti si pe www.stefaniamateescu.ro. Domeniul asta a fost primit acum cativa ani de la dragii si iubitii mei colegi de munca. Probabil ei cred ca am ceva de spus, dragut :)
In sfarsit tot ei au si facut ceva cu el, mi-au urcat articolele de pe blog pe cel cu www. Ma debusoleaza atatea domenii :)) dar probabil ca o sa le gasesc un rost bun.
30 aprilie 2010
6 aprilie 2010
Pastel de primavara
Visez din nou cu ochii deschisi, asa cum nu am mai facut-o demult. Am redescoperit ce frumos este sa planifici fiecare milimetru din ceea ce va urma iar plasmuirea sa se transforme in realitate dupa multe si multe rotiri ale lutului pe discul de lemn, care se invarte si se invarte... Pana acum am fost o norocoasa si s-a materializat tot ce am visat si aproape ca mi-e greu, Dumnezeu sa ma ierte, ca lucrurile ar putea merge altfel. Am avut rabdare si incredere si totul s-a materializat sub ochii mei, cu fiecare farama de praf, si cu fiecare firicel de iarba, incet si cu gratie, asa cum isi fac pasarile cuibul. Uneori a depins numai de mine, uneori a depins de ceilalti, uneori a depins de mine si de ceilalti. Si atunci cand este bun simt, tandrete, solidaritate si curatenie sufleteasca, visele se implinesc.
Bate in mine vant de primavara. Imi impachetez cu fundita de matase noile aventuri inchipuite si astept sa infloreasca toate si sa inverzeasca lumea. Minunile care mi s-au intamplat au asteptat intotdeauna soarele ca sa se petreaca asa ca, in curand, cand soarele o sa lucreze din nou cu norma intreaga, totul in viata mea o sa fie pictat in culori mai vii si mai frumoase.
Bate in mine vant de primavara. Imi impachetez cu fundita de matase noile aventuri inchipuite si astept sa infloreasca toate si sa inverzeasca lumea. Minunile care mi s-au intamplat au asteptat intotdeauna soarele ca sa se petreaca asa ca, in curand, cand soarele o sa lucreze din nou cu norma intreaga, totul in viata mea o sa fie pictat in culori mai vii si mai frumoase.
25 ianuarie 2010
Viitoarele amintiri
Mi s-a cerut sa scriu si m-am supus. Am renuntat la FarmVille si ar trebui sa am de-acum ceva mai mult timp liber. Am inceput sa lucrez la planurile mele. Imi fac planuri de viitor. Schitez rochii de mireasa, poftesc la haine de copii, visez la mobile care scartaie pe parchet de colo-colo pana ies toate bine-n casa. Simt miros de nou la orizont. Mai important de atat, am intrat intr-un proces de rebranding de la care nu ma intoarce nimic.
Am renuntat la fumat. Am renuntat la FarmVille. De saptamana trecuta am renuntat la vorbitul urat. Se pare ca sta o sa fie o incercare destul de mare. Ma descarc(am) printr-un limbaj viu colorat, picant si intotdeauna aruncat in momentele de naduf maxim. Nu am rezistat nici o saptamana ca ziua de luni mi-a trantit in cap tot felul de oameni. Ei nu au facut nimic deosebit. Au fost ei insisi. Greseala a fost a mea. Nu m-am tinut de plan. Am incercat sa ma abtin. M-am incalzit, am nadusit, am incercat sa dansez, am incercat sa vorbesc in gand, sa ma gandesc la un lan de grau, pana cand aaam explodat si le-am denumit pe fiecare pe rand dupa genul si specia carora apartin. Nu disper si nu declar lupta pierduta. Maine o iau de la capat. Poate unora li se pare usor. Sunt oameni care nu explodeaza niciodata si oameni a caror maxima expresie de furie este "Hai ma, dar las-o incolo de treaba!" Ei bine, eu nu fac parte dintre ei. Dar primul pas este acceptarea si incerc sa ma tratez. Lupta va fi grea, va fi crancena dar va fi o lupta pe care o voi castiga.
Apoi urmeaza sa lucrez la ceva ce mi-a sugerat mama. "Fii mai indulgenta". In luna ianuarie nu mai primim sugestii. Le luam pe rand. Dupa ce imi ies astea doua deschid topic.
Acum ma supara: doamnele certarete, unghiile false, hainutele de telefoane mobile. Ma enerveaza Armani (orice-ar face) si smenarii care vorbesc cu mainile in buzunare oamenilor pe care ii vad atunci pentru prima oara. Ma deranjeaza oamenii care nu stiu sa salute si cei care raspund la numere necunoscute doar la nevoie. Ma enerveaza magazinele din mall care lasa "la raft" haine rupte, descusute sau fara nasturi. Ma deranjeaza soferii de taxi care fumeaza cand au clienti. Ma enerveaza primarul pe care il doare in "" de orasul scufundat in zapada.
Dar dupa ce voi lupta cu o mare parte din proprii mei demoni si voi reusi sa ma schimb pe mine, mare parte din toate aceste valuri care ma rastoarna in fiecare zi vor fi amintiri dintr-un ev intunecat.
Am renuntat la fumat. Am renuntat la FarmVille. De saptamana trecuta am renuntat la vorbitul urat. Se pare ca sta o sa fie o incercare destul de mare. Ma descarc(am) printr-un limbaj viu colorat, picant si intotdeauna aruncat in momentele de naduf maxim. Nu am rezistat nici o saptamana ca ziua de luni mi-a trantit in cap tot felul de oameni. Ei nu au facut nimic deosebit. Au fost ei insisi. Greseala a fost a mea. Nu m-am tinut de plan. Am incercat sa ma abtin. M-am incalzit, am nadusit, am incercat sa dansez, am incercat sa vorbesc in gand, sa ma gandesc la un lan de grau, pana cand aaam explodat si le-am denumit pe fiecare pe rand dupa genul si specia carora apartin. Nu disper si nu declar lupta pierduta. Maine o iau de la capat. Poate unora li se pare usor. Sunt oameni care nu explodeaza niciodata si oameni a caror maxima expresie de furie este "Hai ma, dar las-o incolo de treaba!" Ei bine, eu nu fac parte dintre ei. Dar primul pas este acceptarea si incerc sa ma tratez. Lupta va fi grea, va fi crancena dar va fi o lupta pe care o voi castiga.
Apoi urmeaza sa lucrez la ceva ce mi-a sugerat mama. "Fii mai indulgenta". In luna ianuarie nu mai primim sugestii. Le luam pe rand. Dupa ce imi ies astea doua deschid topic.
Acum ma supara: doamnele certarete, unghiile false, hainutele de telefoane mobile. Ma enerveaza Armani (orice-ar face) si smenarii care vorbesc cu mainile in buzunare oamenilor pe care ii vad atunci pentru prima oara. Ma deranjeaza oamenii care nu stiu sa salute si cei care raspund la numere necunoscute doar la nevoie. Ma enerveaza magazinele din mall care lasa "la raft" haine rupte, descusute sau fara nasturi. Ma deranjeaza soferii de taxi care fumeaza cand au clienti. Ma enerveaza primarul pe care il doare in "" de orasul scufundat in zapada.
Dar dupa ce voi lupta cu o mare parte din proprii mei demoni si voi reusi sa ma schimb pe mine, mare parte din toate aceste valuri care ma rastoarna in fiecare zi vor fi amintiri dintr-un ev intunecat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)