Hello again

Mi-a fost dor de bloggereala dar omul are momente cand trebuie sa fie cu toata fiinta lui intr-un singur loc: resurse fizice, entuziasm, creativitate. Toate trebuie sa fie canalizate catre un singur scop. Intr-o luna am intarit muschiul inimii cu inca 3 mm. Dupa 3 infarcturi pe ora, 26 de ore de munca non stop, vorbe spuse aiurea, am invatat sa ii apreciez si mai mult pe cei care stiu sa imi fie alaturi. Aici am o mentiune speciala, pentru un prieten special, care o data la cat vrea el, imi aminteste ca exista si ca imi transmite un gand bun. Mi-e mai de folos decat multe, multe lucruri. Intre timp, am stabilit ca anul 2010 va fi gazda unui mare eveniment din viata mea (gen unul dintre marile evenimente ale vietii:P)... Mai multe nu pot povesti acum, nu ma simt pregatita :) E o dantelarie care cere un articol separat, maruntit cu grija:)

In perioada in care nu am scris deloc pe blog am avut multe idei de articole. Acestea, desigur, aveau ca tematica fascinantul comportament uman, interfata cu care fiecare este nevoit sa opereze in sistemul social. In tot acest rastimp, nici nu constientizez cat anume, am luat contact cu extrem de multi oameni. Ma simt indreptatita sa spun ca putem judeca oamenii dupa aparente, dupa fizionomie, infatisare, aspect, salut, vocabular, ticuri verbale, "prima impresie"... Mi-ar placea sa am timp sa povestesc mai mult despre modul in care am perceput oamenii in toata aceasta perioada. As vrea sa spun ca am intalnit oameni dulci ca mierea, educati precum o carte de calitate, blanzi precum o patura calda. Apoi, am intalnit si oameni neplacuti ca o cafea stricata, kitschiosi ca un flamingo de plastic si rai ca niste animale innebunite de foame. Dupa contactul cu cei din a doua categorie, nu am reusit deloc sa-mi pastrez cumpatul si sa fac ce ar fi trebuit, adica sa-i trec cu vederea de indata ce i-am intalnit. Total gresit, am pus suflet, m-am enervat, m-am atacat, m-am socat, asa cum fac de fiecare data, de parca fiecare om neplacut ar fi primul pe care il intalnesc la mine in Planetus Utopicus.

Acum ca consemnat schematic ce s-a intamplat in ultima vreme, voi putea reveni incet-incet la bloguit. Imi pare rau ca nu am apucat sa aprofundez deloc pe blogul meu niciuna din framantarile mele reale, importante... De fiecare data cand am incercat sa fac asta, am avut cate o problema. Cum ar fi, teama de a supara pe cineva care citeste blogul accidental sau vreun om drag mie care nu intelege ceea ce vreau sa spun, exact cum ar trebui...

In fine, e tarziu si bat campii. Urmeaza bai cu multe substante si binecuvantate chimicale parfumate si somn agitat, cu clienti, furnizori si oameni multi care vor lucruri suspecte.